Etichete

, ,


Catre ce anume este indreptata frica in anxietatea sociala? Despre intensitatea ei imi este greu sa vorbesc, fiecare cred ca o simtim diferit si pentru fiecare cred ca este paralizanta.
Deci…dupa cate citite si traite imi dau seama ca este o reactie la ceva care de fapt nu este periculos, stat si analizat si despicat, un apel telefonic nu are cum sa fie periculos, de exemplu. Si totusi de fiecare data cand aud soneria unui telefon, fie al meu fie al altei persoane, fie el telefon fix intr-un birou in care sunt in vizita inima mea o ia la goana si incep sa tremur. Asta pentru ca asociez deja convorbirea cu o posibila situatie in care cred ca nu m-as descurca si pe care incerc sa o evit. S-a transformat deja in reflex, orice telefon care suna imi provoaca astfel de reactii de teama.
Raspunsul acesta de tip lupta-fuga este declansat de organism, de sistemul nervos pentru protectie, doar ca spre deosebire de alte persoane la mine este declansat mult prea frecvent, prea intens si in situatii nepotrivite. Si cel mai rau este ca prin repetarea stimulului intensitatea nu se diminueaza, nu poate fi controlata voluntar si tot ce fac este sa evit sau sa aman o intalnire viitoare cu un astfel de stimul, chiar daca anterior am trecut „cu bine” peste el.

Deci mi-e frica sa raspund la telefon sau sa sun persoane necunoscute, uneori chiar si persoane cunoscute daca trebuie sa le cer ceva, mi-e frica atunci cand cineva bate la usa(desi singura in casa nu mi-a fost niciodata si m-am simtit intotdeauna in largul meu), mi-e frica sa vorbesc cu oameni care au o pozitie ierarhica superioara(la ultimul job m-am chinuit 2 saptamani pana am avut curaj sa cer cateva zile de concediu), mi-e frica sa pun intrebari in public (de cand m-am mutat in alta tara mi-a fost teama si sa merg sa pun o scrisoare la posta).

Sunt doar cateva exemple care imi vin in minte acum. Dureros este ca din cauza unora dintre ele viata profesionala in principal (in acest moment) este inexistenta si increderea mea in mine, cea pe care mai reusesc s-o reconstruiesc din bucati se prabuseste si ea. Sunt intr-un cerc vicios, simt ca ma invart intr-un cerc, sunt constienta de toate dar incapabila de a actiona si am ametit si doare foarte tare…

Cine spune ca infruntandu-ti temerile vei scapa de ele nu are intotdeauna dreptate, sigur ca a functionat si in cazul meu de-a lungul timpului, dar tot de-a lungul timpului a trebuit sa dau si mai multe telefoane si sa vorbesc cu persoane cu functii superioare. Nu mi-e mai bine acum, ceea ce inseamna ca dinamica anxietatii nu este aceasta.
Pe langa frica exista si un imens sentiment de vinovatie cauzat de neputinta, de zilnica dezamagire pe care mi-o provoc mie si celor dragi.Ma urmareste tot timpul..
Stiu ca anxietatea mea nu este rationala si ca nu are sens. Dar a sti ceva nu este acelasi lucru cu a crede si a simti.

Anunțuri