Etichete

, , ,


Write_Your_Poem_by_Sirombo
Cel mai simplu si mai direct raspuns ar fi de nevoie.
Nu am talent literar asa cum mi-ar fi placut, una din dorintele mele atunci cand eram mica a fost sa scriu o carte. Si acum imi doresc insa nu sunt inzestrata deloc cu imaginatie si creativitate si nici sa manuiesc cuvintele astfel incat sa transmita emotie nu reusesc. Habar nu am care ar putea fi subiectul cartii, cine ar fi personajele sau in ce epoca s-ar desfasura actiunea. Este doar o dorinta plecata de la sutele de carti citite, care pentru multe perioade din viata mi-au fost cele mai bune prietene.

Si pentru ca prima dorinta a fost imposibila am ajuns la ceva care sa satisfaca oarecum nevoia de a scrie, de a comunica si acest lucru a fost un fel de jurnal pe care l-am tinut pentru 4-5 ani, incepand din primul an de facultate. Scriam in principal vara, atunci zilele mi se pareau cele mai lungi si mai triste si eu ma simteam cea mai singura.Treptat am renuntat la el pentru ca lucrurile se schimbasera in viata mea, in bine credeam eu la acel moment, dar si pentru ca atunci cand spun prea multe simt nevoia sa iau o pauza si sa-mi pastrez gandurile doar pentru mine si in mine.
Pagini din el mai exista si acum, pe cele mai multe le-am distrus fara a le reciti vreodata. Nici pentru cele ramase nu am vreo atractie de a le rasfoi..candva..cine stie..daca vor mai supravietui…poate ca da.

In urma cu 3 ani am reluat scrierea in varianta moderna, a blogului, dar nu a fost ceva de durata. Am sters posturile respective,erau atat de incalcit scrise incat nici eu nu mai intelegeam ce am vrut sa spun atunci. Plus ca erau niste scrieri care nu aveau nici o legatura cu starea de acum si cu ce vreau sa transmit. Atunci nu era anxietate era dorinta care o depasea, nu era anxietate sociala ci era dorinta de a cunoaste oameni si de a tine prietenii aproape, nu era insomnie ci nopti petrecute citind, nu era oboseala ci era multa alergare, nu era tristete ci era multa incredere si mai presus de toate era multa lumina. Daca ar trebui sa caracterizez perioada respectiva as zice despre ea ca a fost plina de lumina.

Si am ajuns in prezent…scriu pentru ca nu prea vorbesc 🙂 .
Scriu pentru ca e prea plin.
Scriu pentru ca desi vreau sa fiu anonima vreau sa simt ca cineva chiar intelege.
Scriu pentru ca scrisul si locul au devenit un refugiu, aici nu mi-e teama ca gresesc, aici nu ma judeca nimeni.
Scriu pentru ca ajuta.
Uneori ma ajuta sa ma calmez, uneori sa ma concentrez, alteori sa-mi aduc aminte si sa ma inteleg mai bine. Este singurul loc unde nu exista anxietate, nu mi-e teama de nimic, scriu exact ce vreau si dau exact cate detalii vreau.

Nu stiu daca va ajunge vreodata cineva sa citeasca vorbele acestea, dar daca se intampla sper ca cititul sa ajute la fel de mult cum ma ajuta pe mine scrisul lor.

Sursa imaginii deviantart-write your poem<

Anunțuri