Etichete

, ,


KFW_2nd_Grade_Plants
Un tratament, fie el sub forma medicamentoasa a cunoscutelor antidepresive, fie sub forma terapiei cognitiv-comportamentale nu face lucrurile de unul singur. Nu exista nici o pastila minune care luata seara te va face dimineata sa te trezesti alta persoana. Nu exista cuvinte care dupa auzul lor sa produca revelatii si transformari instante.
Schimbarea necesita timp si munca. Acesta este adevarul redescoperit, la nivel practic, in cea de-a treia saptamana. Acesta este adevarul care trebuie simtit, nu doar gandit. Adevarul pe care il stim toti, dar doar atunci cand nu recurgem la el. Adevarul care pare posibil doar daca…as fi motivat..de exemplu. Doar ca motivatia este exact ceea ce lipseste.
Si pentru asta am mai descoperit ceva. Strategia recompensei si motivatiei nu functioneaza. Deloc. Nu pot sa ma folosesc de ceva ce nu am.

Si pe acest lucru mi se pare ca se focalizeaza activarea comportamentului din aceasta saptamana. Imi propun un plan saptamanal de actiune, si daca am dat telefonul acela de mult programat, daca facut 10 minute de miscare, daca nu am mai stat jumatate de zi in pat nefacand nimic sau nu am mai amanat mersul la un interviu inseamna ca merit o recompensa. Aceasta poate fi orice lucru care imi face placere si nu depinde de altii, de la o carte sau o haina noua pana la o vacanta. Hmm..suna frumos nu? Ei bine, unii dintre noi nu putem fi „dresati” in acest fel. Pentru ca exact aceasta conceptie de a merita sau a nu merita este daunatoare si trebuie inlaturata din gandire.

Nu exista nici un lucru material, oricat de valoros ar fi care sa ma determine sa-mi indeplinesc planul daca eu nu simt asta. Nu vizualizez acel lucru, nu-l vad ca fiind al meu si nu-mi aduce placere ci vinovatie. Imi da senzatia ca nu poate fi atins, indiferent cat as lupta pentru el.
Nu ma vad simtindu-ma bine nici facand lucrurile de mult amanate nici primind recompensa pentru ele. Poate daca as reusi sa ma imaginez in acea stare, as avea si impulsul de a ma misca. Sau poate fac parte din categoria celor pe care vizualizarea ii indeparteaza de fapt de realizare, pentru ca se construieste in mintea lor un drum prea indepartat si greoi pana la scopul final.

Singura recompensa care functioneaza este linistea din sufletul meu. Si ea nu poate fi cumparata usor. Nu ma ajuta sa semnez contracte cu mine insami pentru ca nu am incredere in mine ca le voi respecta.
Pasii mici si multi, impartirea unei activitati in alte cateva care sa o simplifice si mai ales, in cazul meu, neinvocarea motivatiei si a recompensei, ma pot duce catre liniste.
In secunda in care m-am gandit ca sunt obosita si nu imi doresc nimic, ca nu pot face nimic pentru ca imi lipseste motivatia am pierdut batalia. Motivatia nu mi-o cumpar si nici nu mi-o pot antrena constient. Daca ma gandesc la ea, dispare. Singura modalitate de a ajunge la ea este de a face lucrurile pur si simplu, fara a gandi. Da, fara a planifica sau a gandi.
Hmm..imi aduc aminte de cartea copilariei mele, in care cel care a castigat premiul Bomba spunea ca secretul a fost ca nu s-a gandit niciodata la el. Cred ca e valabil si la mine, cu siguranta in cazul motivatiei, in alte multe aspecte poate sa functioneze foarte bine vizualizarea.
Deci actiunea la primul impuls este cheia primului si urmatorilor pasi. Pentru ca la primul impuls nu exista timp sa simti cat esti de obosit, cat ti-e de teama si nici sa gandesti cat e de greu. Este o strategie de incepator recunosc, dar pare a fi singura cu rezultate.

„Nu judeca fiecare zi dupa recolta avuta, ci dupa semintele pe care le-ai plantat”.
Si vor fi zile si luni si poate ani fara recolta, dar daca m-as gandi doar cat de mult dureaza si cate intemperii o pot rapune nu as mai planta nimic. Samanta aceea este pasul meu din fiecare zi, facut la primul impuls.

Anunțuri