Etichete

, , , ,


a6eb32ab08d5e23698c9d7bc4a3b58ff
Invatam alfabetul. ABC. Doar primele litere, nu poate fi vorba de citit, inca.

A – reprezinta factorul activator. Poate fi o intamplare, o persoana , un gand, o amintire, o imagine…orice lucru care are puterea de a declansa torentul de ganduri negative.

B – sunt chiar gandurile negative(negative beliefs) care apar ca urmare a situatiei la care am fost expusi. Acopera credintele subiective si interpretarile proprii, uneori atat de departe de cele reale, si imaginile pe care mintea le creaza si le tot proiecteaza.
Sunt atat de rapide incat cu greu pot fi identificate. Ani de exercitiu le-au facut sa devina automate, incat cu greu mai sapam si descoperim ce se ascunde in spatele unor banale exclamatii. Sau in spatele unor negatii folosite din reflex, fara a mai analiza contextul. V-ati trezit vreodata spunand „Nu stiu”, „Nu pot”, „Nu vreau” si sa va dati seama ca daca v-ati fi acordat macar cateva secunde ragaz de gandire s-ar fi transformat in …”poate incerc, dar cum?” ?
Le folosesc frecvent, cel mai vechi este „Nu pot”. Am avut ani in care imi devenise cel mai bun prieten si ani in care am uitat complet de el. Si acum sunt in regres fata de acei ultimi ani si m-am imprietenit cu „Nu stiu”.
Ce este de fapt in spatele lui? O lipsa mare de incredere, sentimente de inutilitate si incapabilitate.

C – consecinte. Ce emotii imi declanseaza? Cum ajung sa ma comport? Vinovatie, tristete, frustrare, frica, furie, nesiguranta, rusine – raspund DA la toate. Ce fac? Plang, refuz ajutorul pentru ca nu-l merit, ma izolez, abandonez scopuri – si aici DA.

Cum ajungem sa gandim negativ si sa simtim la fel de intunecat? Cum ne manipulam singuri in defavoarea noastra? Folosind asa numitele distorsiuni cognitive.
Gandim in „alb si negru”, in „totul sau nimic”? Cu siguranta da, atunci cand o zi proasta devine cea mai proasta sau cand o nota mica la un examen ne transforma in ratati.
Generalizam si avem capacitati paranormale de a prevedea viitorul si de a citi gandurile celorlalti? Oh, da. Pentru ca atunci cand un prieten amana sau refuza o intalnire stim noi mai bine decat el de ce, pentru ca nu-i face placere, nici lui si nici celorlalti. De fapt nimanui nu-i face placere, nu? Daca m-am impiedicat pe strada, de fapt asta mi se intampla mereu si nu a fost doar o neatentie ci doar eu care sunt „incapabil de a face ceva bun”.Generalizare si suprageneralizare.
Si mai este personalizarea care traduce vinovatia. Pentru ca eu sunt cea care a gresit , indiferent daca actiunea ma priveste in mod direct sau am avut legatura doar tangential si am influentat-o (poate) nu si controlat-o.
Ne lipim etichete si defilam cu ele prin mintea nostra si prin lume. Suntem vinovati, ratati, incapabili, si ca o ironie..nu am ajuns sa ne convingem decat pe noi de aceste lucruri.

Imagine: http://www.pinterest.com/pin/455848793502525012/

Anunțuri