Etichete

, ,


The_Crying_Eyes_VIII_by_slightlyxlovely
Zilele trecute am simtit dintr-o data ochii umezi si obositi, capul greu si infundat iar obrajii parca ma strangeau sub darele sarate ale unor lacrimi care nu aparusera inca.
Poti anticipa aparitia plansului, poti simti ca ai nevoie de el inca dinainte sa te elibereze?

Relatia mea cu el este una cu suisuri si coborasuri. Cred ca au fost ani in care (poate) am plans de 1-2 ori si sunt acum zile in care plang de 1-2 ori.
De urat l-am urat de fiecare data, dar parca cel mai mult atunci cand as fi vrut sa plang si nu mai puteam. Si nu ochii ramasesera fara lacrimi, ci locul acela interior unde de fapt se produc ele. Parca atunci cand e gol si pustiu in suflet, ochii imprumuta din secaciunea lui.

Sa ma simt elberata dupa un plans bun nu-mi aduc aminte sa se fi intamplat. In cazul meu rolul terapeutic nu este acesta. Nimic neobisnuit. Este frecevnt citat ca in depresie si in anxietate plansul sa nu aiba acelasi efect de linistire. La mine ramane gol si amar si singuratate.
Si atunci despre ce vorbesc despre el ca de o terapie? Pentru ca dincolo de consecintele nedorite ramane singurul mod de exprimare, atunci cand nu mai ai vorbe, nu mai ai gesturi si nici dispozitie pentru altceva. Am citit o explicatie despre plansul la copii care cred ca se aplica si in cazul adultilor si pare destul de plauzibila(in ciuda faptului ca eu nu vreau sa recunosc deloc aceasta ipoteza) si in cazul persoanelor care sufera de depresie. Este o modalitate de comunicare prin care se arata nevoia de suport si sustinere(si da, chiar si atunci cand plansul se desafasoara infundat in perna departe de alte persone).

Stiati ca in medie un episod de plans dureaza 6 minute, atat la femei cat si la barbati? Si ce determina aparitia lui? Privind in sens foarte general, exista 3 tipuri de lacrimi, fiecare dintre ele cu propriul scop:
-lacrimile bazale-cele care sunt prezente tot timpul in ochii nostri si ii mentin umezi
-lacrimile din reflex – cele care protejeaza ochiul de diversi iritanti
-lacrimile emotionale

Tears of possibility and hope
tear10-620x

Depre ultimele tot povestesc eu aici. Despre emotii care la un moment dat au fost atat de puternice pentru mine incat mi-au scazut pragul de plans la un nivel la care orice vorba spusa mai rastit sau critic ma lasa cu ochii umezi si sufletul gol. Si nici nu mai stiu pentru ce plang..pentru trecut, pentru mine cum ma vad acum sau pentru ca ma vad la fel si maine si nu vad nici o alta zi care sa arate altfel.
Sunt convinsa insa ca va veni momentul in care pe langa lacrimi, si in acelasi timp, va aparea si un zambet. Si parca il simt aproape…

 

 

Pentru alte tipuri de lacrimi, un site interesant aici: http://www.rose-lynnfisher.com/tears.html , cel care este si sursa originala a imaginii „Tears of possibility and hope”

Anunțuri