Etichete

, , , ,


Diary_by_way2col4u

Diary

16 noiembrie 2002, ora 11.45„Sunt lucruri pe care aș vrea să le impart cu cineva. Dar nu se poate pentru că lumea se desfășoara în afara mea. Eu doar îmi proiectez dorințele în această lume și aștept. Aștept pentru că sunt complet neinteresantă și stângace și de aceea inertă. „

Este cea mai veche scriere din jurnal, pe cele și mai vechi le-am ars, la propriu. Le-am ars pentru că-mi era bine și nu vroiam să deschid răni pe care le credeam închise. Pentru ca nu mai suportam ideea că au existat. Era un trecut de care am vrut să mă dezic. Să-l reneg până la a-i contesta existenta. Să pară un coșmar de o noapte și nu o realitate de mulți ani. Să-l arunc pentru ca mi se întipărise imaginea dintr-un film, în care aruncai dorințele în foc tocmai pentru a se îndeplini.

Nu mă mai regasesc în vorbe, nici macar în starea pe care o transmit. Doar că le simt la fel de bine de parca le-aș fi scris ieri. Încă mai sufăr pentru persoana care le-a scris, pentru ea și mai ales pentru cea dinaintea ei, când a fost și mai rau, doar că nu mai există cuvinte care să fie martori.

Singurătatea cea de atunci și din anii dinainte de atunci nu mai este. Atât de neagră și de urâtă, și de dureroasă și de…singură…nu a mai fost niciodată. Momente în care aș fi dat orice să stie cineva ce simt, să-mi spuna cineva o vorbă de încurajare, să mă tină cineva în brate. Nu am știut cui să cer ajutor și nici să găsesc oameni asemeni mie. Pâna de curând nici nu știam că ei există.

Rămășițe din acea singurătate mă însoțesc și acum. Au fost atenuate de oameni și de ani dar nu m-au părăsit niciodată. Și cred că este momentul să le accept în mine și să ne împrietenim. Pentru că singurătațile care vor urma, și vor mai fi, nu vor mai avea gustul celor de atunci. Nu mă vor mai sufoca atât de tare. Pentru că cel puțin o data, pâna acum, am simțit prin toți porii senzația apropierii. Și este infinit mai bine să fi avut-o  o dată și să o fi pierdut decât să nu fi simțit niciodată. Pentru mine.

Anunțuri