Etichete

, ,


2 August 2003, 17.30 „Îmi aduc aminte că am spus cândva că atunci când voi obosi să exist, o să încep să traiesc. Cred ca pe atunci încă mai aveam ceva încredere în mine sau eram puțin mai naivă (progresul subînteles nu a devenit neapărat o calitate)”

Full_Circle_by_EffysDream

full circle

Sunt o ființă care obosește greu. 🙂 Cercul în care mă învart de atâția ani pe care nu vreau sa-i număr nu-i foarte mare. L-am parcurs de mii de ori. M-a amețit, m-a dezechilibrat, au fost forțe care m-au împins spre interior și altele care au încercat să mă scoată. Eu…rezistentă, după cum am zis. Am obosit de câteva ori, am luat câteva pauze de odihna, tot în cerc, și am reluat învârteala.

Sunt pe cale de a ieși din cerc? Nu știu. Întrezăresc puncte de viața și în afara lui? Da. De fapt despre existența lor am stiut dintotdeuna, uneori m-am aflat și pe raza cea mai apropiată de ele, dar de atins nu le-am atins niciodată. Am fost oarbă mult timp. Oarbă și surdă la vocile din interior, care strigau într-o limbă pe care nu o întelegeam.

Am știut tot timpul că ceva nu e bine cu mine. Am știut și ce nu este bine la suprafață, că sunt timidă, că mi-e teamă, că nu am încredere în mine. Am știut și ce este bine, deși , ce-i drept mult mai târziu m-a interesat aspectul acesta. Că am o empatie și o putere de întelegere mult peste medie, că am intuiție sau că am principii la care nu prea renunț…. Nu mă interesau calitățile și nu credeam în ele, iar când îmi veneau în minte le consideram doar niște vorbe care să-mi aline singurătatea și ideea că nu sunt totuși atât de inutilă.

Acum, după mulți, mulți ani am depășit acest punct din cerc. În ciuda și uneori datorită întâmplarilor cred în mine și imaginea mea despre mine este total diferită de cea de atunci. Și acum nu trebuie să mă îndrept către următorul punct din cerc ci să evadez și să-mi dau seama ce trebuie să fac cu ceea ce cred. Aici m-am oprit de fiecare dată, fiecare încercare de fugă a avut doar câțiva pasi. Poate că directii erau prea multe și nici una clară, poate eu prea obosită sau prea obișnuită cu o stare care oricat de rea era, era mai confortabila decat necunoscutul, poate…

Acum, când nu mai am senzația atât de acută că trăiesc viața altcuiva, vreau să fac ceva cu dorințele mele. Să ieșim împreună din rotirea infinită de pâna acum și să găsim alte locuri și alte drumuri pe care să ne așezăm.

Anunțuri