Etichete

, , ,


drop_by_Kytusdrop

Visez la dimineți pe care să nu le mai urăsc și în care nici ele să nu mă urască. Altfel nu m-ar chinui așa de tare. Visez la zile în care să mi se scurgă toată oboseala asta din minte și din corp. Să se scurgă picătură cu picătură, să vad cum cade în cercuri mici și se adună apoi în cercuri  mari, din ce în ce mai mari, care își pierd conturul și se depărtează de mine. Să simt că mă pot mișca fără să doară, că pot să deschid ochii fără să mă usture lumina, că pot să întind mâinile fără să tremur, că pot să gândesc fără să amân.

Sunt departe acele treziri. Și în viitor și parcă și în trecut. Sunt în fiecare punct altcineva și nu mă recunosc și nu mă plac în nici unul dintre ele. Dar dacă am ajuns să mă raportez la trecut ca fiind punctul cel mai înalt, înseamnă că am cazut mult. Că m-au adormit depresii și m-au împietrit anxietati, că timpul a trecut pe lângă mine și prin mine, a lăsat urme , dar eu nu m-am mișcat.

Și cicatricile acestei degradări o să le port vesnic . În zadar le-am ascuns și de mine atâția ani, când s-au deschis nu am mai putut controla durerea, nu am vrut să accept ca sunt ale mele, că sunt atât de urâte deși atât de vechi. Și doare pentru că apar în continuare răni, pentru că nu pot stăvili lumea care vine peste mine și pentru care nu sunt pregatită. Vreau să alerg catre ea, dar în același timp mi-e frică și alerg mai mult înapoi. Și astfel mă rănesc de doua ori în aceleași locuri.

Sunt fără soluții, chiar si acum când am mintea mai limpede. Nu mai știu în ce direcții să trag de mine ca să mă pot deplasa. Nu mai știu leacuri de nici o natură pentru frica asta a mea. Nu știu să mă transform din cine sunt țn ce vreau să fiu și de fapt în ce pot să fiu. Nu funcționează nici schimbări peste noapte, nici ani de lupte, nici experiențele negative, nici cele chimice…parcă sunt imună la tot. Atâta rezistență nu am crezut niciodată că există în mine..și resursele par nesfârșite. N-am crezut niciodată că pot fi atât de aproape fără să pot atinge sau simți…

Pașii mici sunt iar stat pe loc si amânat. Stare de așternut vorbe aici iarăși nu mai am. Încerc doar să mai sap și după alte resurse în afara celor de rezistență. Ceva tot trebuie să mai fie…

Anunțuri