Etichete

, , , ,


free_your_thoughts_by_shj_soul-d4wvs5z

Free-your-thoughts

Fiecare apropiere mă face să vreau să mă departez. Să-mi iau toate vorbele și toate gesturile înapoi, de parcă mi-au fost furate și nu am vrut să la daruiesc. Ba da, le-am simtit de fiecare dată, le-am dat pentru că în acele momente aparțineau altcuiva, doar că după un timp simt nevoia să redevină doar ale mele. Să nu le împrăștii prin lume, să nu mă știe nimeni și să nu mă cunoască nimeni. Nu prin vorbe, nu prin lipsuri, nu prin amintiri. Poate pentru că le consider bucați din mine, poate sunt excesiv de egoistă, lucru pe care nu l-am crezut niciodată…dar nu știu, nu am explicatii. Daca vreau să uit, vreau să uit ce aleg eu si nu ce aleg alții, să rețin, să mă bucur și mai ales să mă simt inutilă și proastă doar așa…doar pentru mine, nu și pentru alte zeci de oameni.

Să nu mă știe nimeni cum sunt și sa-mi spună că astea nu sunt probleme. Că probleme sunt ale celor care se luptă pentru viață la propriu și nu ale celor care cedeaza în fața ei. Că am tot, nu-mi lipsește nimic pentru a fi altfel, poate sunt eu prea leneșă, poate am prea mult timp la dispoziție, poate cerșesc atentie. Poate… și eu tot poate am zis, pâna cand n-a mai fost așa.

Să par insensibilă și nepăsătoare, un om fără principii care nu-și respectă cuvântul, un om pe care deși il doare sufletul și plânge înfundat când ajunge acasă, nu este în stare să spună sau să facă nimic deși imens de multe lucruri îi stau în puteri. N-am învățat nimic, nu-i așa?

Cred ca mi-am asumat sa fiu caracterizată așa, să mă facă amânările mele un om mediocru. Așa cum am vazut chiar un mesaj al  oamenilor care se simt undeva în vârf care îndemnau să trimitem mai departe aceste cuvinte „înțelepte” către alte persoane care sufera de amânare, poate apelativul i-ar fi trezit la realitate.

Judecățile și prejudecățile sunt ușoare. Înțelegerile, acceptările, ajutorul și susținerea nu mai sunt la fel. Poate de aceea nu se regăsesc peste tot. Poate nu în cazul mediocrilor.

Nu stiu de unde am pornit și unde am ajuns. Cred că vreau doar să-mi delimitez mie ceea ce sunt fața de ceea ce par. Și să nu mai tânjesc să par ceea ce sunt. Sau și mai grav, ceea ce vreau să fiu. Atât sunt acum. Ceea ce voi fi, nu va fi o părere.

Anunțuri