Etichete

, ,


in_a_hurry_by_baileejohnson-d3eh3qz

In a hurry

Și dacă nu din greșeli înveți ci greșeala îți devine obicei? În care evident că nu vrei să persiști, dar orice ai face tot acolo ajungi. Când tragi linie suma se numește EȘEC.

Pentru că nu mai ai motivație, nu mai ai energie, curaj deloc, dramul de încredere l-ai pierdut și pe el. Și te găsești într-un punct și atât. Din infinitele astea de direcții din toată lumea nu o poți lua pe nici una. Vi s-a întâmplat vreodată să va uitați cu invidie la oamenii care merg pe stradă, care se grăbesc într-o direcție, care pare că au un scop și merg hotărâți către el? Încerc să le privesc în suflet și în minte și n-aș fi surprinsă să găsesc în fiecare bucăți de frică, de îndoieli, de tristeți. Marea diferență este că ei pășesc în timp ce eu rămân doar o piatră căreia îi curg lacrimi.

Si-mi fac planuri, și-mi stabilesc scopuri. Și chiar muncesc pentru ele. Și apare într-una din zilele mele liniștite și bune nevoia de a mă întâlni cu cineva necunoscut pentru o simplă discuție. Și mă lovește dintr-o dată că simt nesiguranță, aproape teamă și că aproape aș evita și acest lucru, pentru că neliniștea și necunoscutul îmi sunt prea mari pentru a le face față.

Și încep să mă gândesc din nou la planuri. Și mă întreb ce rol au, oare nu mă amăgesc crezând că voi reuși să ajung la ele lucrând în fiecare zi, când realitatea îmi arată că de fapt în situații cu stress infinit mai mic, sau care nu ar trebui să fie stress deloc, consumul meu de energie și voința și determinare de a învinge frica este aproape de maxim? Dacă acum sunt așa, cum voi fi atunci? Nu mă voi clinti sau voi da înapoi. Și atunci, încă o data, ce rost are?

M-am gândit dacă blogul nu este și el o altă direcție care nu duce nicăieri. O altă amăgire. Dar este totuși unul din puținele lucruri pe care am reușit să le fac constant în ultimul an. Și poate că drumul lui nu a ajuns la capăt. De aceea o să mai am răbdare până când piatra se va sfărâma de tot sau îi vor dispărea lacrimile.

Anunțuri