Etichete

, ,


flowers-nature-bright-colors-Favim.com-481914Poate primele rânduri scrise cu o urmă de zâmbet, despre care nu am habar de unde vine. Poate că-i primăvară și puțină lumina în gândurile mele. Nici despre ea nu știu cum a apărut.

Ce am învățat în tot acest timp este ca NU- ul din gând să nu fie atât de negru ca cel pe care îl rostesc de obicei  atât de apăsat. Contează mai puțin că Universul deja l-a auzit și va lucra după el. Oboseala gândurilor negative repetate mă face să nu mai am forță să le explic prin vorbe. Și le arunc așa cum vin, deși de multe ori nu cred puternic în ele. Dar în mine am răgazul să revin asupra lor. După 5 minute, după o oră, după o zi sau câteva zeci.

Revenirea și disputarea măcar cu argumentul „dar poate totuși” este unul dintre cele mai mari câștiguri. Resping la fel de tare provocarea sau încercarea și după 5 minute..și după a 5-a revenire. Dar….cu cât insist mai mult cu atât începe să se mai șteargă din imposibil. Și nu e un efort atât timp cât nu îl numesc așa și nu mă gândesc în mod conștient la el. Trebuie să devină un reflex…așa cum nu mă gândesc la fiecare pas fizic pe care îl fac, așa cum nu ne numărăm pașii altfel mulțimea lor ne-ar speria…..altfel aș percepe din start totul prea obositor.  Nu am produs schimbări majore în acest fel, nu au dispărut stări de ani în câteva zile…

Mă bucur însă că azi mi-e bine , că și ieri mi-a fost, chiar dacă frica nu s-a îndepărtat nici un milimetru, chiar dacă știu că mă va sufocă la următoarea ocazie în care sunt mai slabă decât ea.  „Dar poate, totuși” voi reuși să respir și să merg drept. Vreau să fac loc și acestui gând printre milioanele care îmi umplu mintea.

Mai adaug câte o floare la buchetul de speranțe. Până când va deveni atât de mare încât nu-l voi mai putea cuprinde. Și atunci parte din ele se vor primi altă viață în fapte iar o altă parte o voi dărui pentru a face loc altora.

Și îmi place că buchetul meu e colorat. Ceea ce va doresc și vouă și nu doar în fiecare primăvară pe 3 martie.

Anunțuri