Etichete

, , ,


Silence_that_Speaks_by_ahermin

http://www.deviantart.com/art/Silence-that-Speaks-150380500

Sunt sub vremuri, sub oameni, sub gânduri, sub mine. Și mi-a intrat un nou cuvânt în vocabular: „lasă”. Da, acela de la „a lăsa pe mâine ce poți face azi”. Acela sinonim cu renunțare, în orice domeniu și sub orice formă a ei. De la a mă gândi, la a mă mișcă,  a acționa sau  a vorbi. Totul este împins către un viitor nedefinit, despre care și acum în ignoranța mea, mai cred că poate fi altfel. Habar nu am cum, știu doar că nu conține atâta frică.

Deseori mă întreb cum este viața oamenilor care nu se înspăimânta și paralizează la fiecare gând. Cum e viață atunci când faci și spui ceea ce gândești?Cum e viața când nu te strânge inimă și nu ți se împiedică cuvintele înainte de a le rosti sau nu îți tremură tot corpul înaintea oricărui necunoscut? Cum e viața în care ești liber?

Fac alegeri greșite pentru că am curajul alegerilor puține. Aleg să tac atunci când ar trebui să vorbesc cel mai mult. Mă falsific în aparența exterioară sau de fapt chiar asta sunt? Tăcerea exterioară este adevăratul eu sau vorbele interioare?

Am stricat prin tăcere ceva ce nu m-am străduit sau prefăcut să contruiesc, deși așa va fi interpretat. Și mă întreb, dacă aș avea posibilitatea să las pe cineva să-mi citească spaimele din suflet, pentru a repara toate greșelile produse de ezitări și tăceri, mă întreb dacă aș face-o.  Nu cred, nu m-ar elibera cu nimic, nu m-ar face să nu mă repet, nu mi-ar aduce înțelegere decât arareori și în cantități infime. Iar eu nu tânjesc chiar deloc după ea. Nu înțelegere și acceptare caut.Prefer judecata necunoscutului tuturor circumstanțelor atenuante ale științei spaimelor.

Și nu pentru că-mi place poziția de victimă ci poate pentru că în lumea cuvintelor îmi place dreptatea pe care nu reușesc s-o transpun în lumea tăcerilor exterioare. Poate că mă pedepsesc singură pentru absența din viața mea, pe care nu mi-o pot motiva și explica dincolo de marele cuvânt „frică”.

Indiferent cât îmi lărgesc vocabularul de termeni, de studii, experimente, medicații mai mult sau mai puțin homeo sau alopate, indiferent de inteligență emoțiilor depre care citesc în cărți, despre controlul, direcționarea sau tansformarea lor, rămân tot în epoca de piatră a fricii, indiferent câte unelte s-au dezvoltat în jurul meu. Pe unele le-am folosit și abandonat, pe altele habar nu am cum să le apuc, fac ce fac și totul se rezumă la cuvântul din 5 litere. Este trecut, prezent și pare că și viitor.

Anunțuri