Etichete

, , , , ,


lonliness_by_dieyoungstaypretty97-d3dyfw3

Lonliness

Câteodată găsesc voință pentru un minut. Alteori, în zilele bune, chiar pentru mai multe minute consecutiv. Faptul că mai ajung uneori aproape de linia de plutire li se datorează.Totuși asta nu schimbă faptul că trăiesc într-o buclă. Zilele astea m-am întors mai bine de 10 ani în timp, într-un trecut în care mă zbăteam fără a ști ce-i cu mine și căruia i-am adăugat alte gânduri urâte. Pe atunci le aveam doar față de mine, acum le trimit și către alții, conștient. Și vreau să le opresc cu orice preț, vreu să-mi pun stop înșelăciunii. Vreau să spun stop renunțării la mine, pentru că nu știu să-i pun limite.

Comparațiile mi-au fost involuntare. Și mi-am dat seama că am resurse enorme de neliniște, de renunțare dar și de răbdare. Pe ultima nu o bănuiam dar încep acum să cred că este cea mai prezentă. Sigur că nici una din ele nu transpare în exterior. Sunt o nebuloasă căreia i te poți plânge de neliniștile și problemele tale, de insucces, căreia îi poți sublinia reușitele altora, dar în care nu vezi nimic. Și nu, nu prin comparație mă refer.

Poate am un fel de a rosti cuvintele, poate am un fel de a exista la 1.50m care este invizibil, poate am un fel de a-mi spune lipsurile, poate…nici nu mai știu de unde apare ignoranța. Și nu dispare niciodată singurătatea, aceea în care orice vorbe aș rosti, orice gesturi aș face, oricât de aproape aș fi, oricât de mult m-aș dezveli…totul este spre neînțelegere și lacrimi…că în noaptea asta, că în multe nopți care au trecut, că în multe care vor veni. Și nu singurătățile mă dor, cred că niciodată nu m-au durut ele, e insuportabil să simt că nu pot trece dincolo de oameni și că ei nu pot trece dincolo de mine, că nimeni nu înțelege că simt atât de mult și sunt acuzată tocmai de lipsa lui „a simți”.

Anunțuri