Etichete

, , ,


sadness_by_g_leom-d3am9c8

Sadness

Atunci când tot ce îți dorești este un pix și o foaie de hârtie. Și când constați că dependența emoțională de ceilalți este mai mare ca niciodată. Și când tot ce visezi este libertate. Și poate folosind cuvinte false, te simți folosită emoțional și blocată în niște răspunsuri așteptate.
Când vrei să-i schimbi pe ceilalți în punctele în care tu ai vrea să te schimbi. Când ziua e prea lungă dar nu-ți ajung niciodată clipele să fii corectă cu tine. Când amânarea te face să-ți fie frică de răspunsuri și acuzații. Când nu mai vrei să vezi oameni odată dragi pentru că nu mai ai nimic a le spune. Și nici ei ție. Când nici un loc nu mai este al tău și nu mai știi dacă a fost vreodată( pentru că locuri poți avea, oameni nu).

Când ești iar singură și rătăcești, când îți revin vechi trăiri ale unor promisiuni uitate. Când vrei să recuperezi și nu faci decât să aluneci în cădere. Când ți-e dor de tine dar nu te mai regăsești nicăieri. De tine cea din anul ăla plin de viață, singurul pe care ți-l amintești așa.

E despre ieri și azi și mâine ziua în care tu tot nu știi să respiri astfel încât să-ți ajungă aerul. Cum să faci ca o vorba să nu te sufle și arunce în depărtări ca un uragan? Cum să faci ca să-ți rostești propriile vorbe și mai ales cum să faci să poți trăi într-o lume în care nu-ți găsești niciodată locul și rostul?

Sunt tristă cum n-am mai fost de mult. Sunt tristă că nu pot spune acest cuvânt și în altă parte decât aici. Și că poate și aici voi fi „judecată” pentru el. Nu știu dacă am regrete dar nici speranțe prea multe. Va trebui să le caut în alte zile, în alți oameni, în alte colțuri de minte și de suflet.

Anunțuri