choose_your_color_by_kyrateppelin-d4ff03t

Choose your Color

Entuziasm pentru o idee care nu poate fi pusă în practică. Vestea bună este că încă mai există în mine. Entuziasmul. Nu apare prea des pentru că ideile practice vin însoțite de teama care blochează orice altă manifestare pozitivă. Se topește rapid în fața realității. Evadarea este scurtă dar și câteva minute fac bine unei minți obosite de atâta „dar eu sigur nu pot”.

Si încă nu m-am hotărât dacă informația aduce nu pot-ul sau mai degrabă neștiința. Le practic pe amândouă, în diverse perioade, oscilând de la una la alta. Mă întorc către a afla de fiecare dată când neștiință și neliniștea provocată devin prea mari. Părăsesc starea intensă de „vreau să știu” când aceasta nu e urmată de nimic, când în ciuda tuturor armelor și pârghiilor găsite tot nu plec la luptă.

Așa că astăzi nu vreau să mă mai situez de nici o parte. Conștient nu mai vreau nimic, nici să știu, nici să nu știu. Doar că îmi este imposibil. Stiu că trebuie să aleg, chiar dacă nu ajung niciodată nicăieri, chiar dacă nu îmi place drumul, chiar dacă nu sunt împăcată cu „oricum, important este că faci ceva”. Si aleg informația.

Doar că pe lângă rezistența pe care mi-o opune mintea, spunându-mi că nu este suficient, apare și slăbiciunea corpului. Si el se împotrivește…nu știu..sunt minte în minte în corp. Si sunt doi împotriva uneia singure. Si doar cea singură suferă. Că încearcă și știe că nu suficient, că refuză atunci când trebuie să accepte, că fuge atunci când trebuie să lupte, că vrea să ofere și nu știe cum, că plânge și nu o vede nimeni.

Anunțuri