Etichete

, , ,


don__t_____by_nightmare_sc4

don’t

Când începi să-ți simți capul prins că într-un clește, când apare presiunea aia insuportabilă, știi că te apropii de zile în care punctul maxim de performanță al unei săptămâni este ridicatul din pat și ștersul prafului după două săptămâni. 
Si-ți dai seama că în dimineața în care te-ai trezit în minte cu versurile dintr-o carte de mult uitată, „spălați-vă cu lumina și bucurie pe față”, tu ai început să plângi. Pentru că nu mai crezi, nu mai speri, nu mai știi. Pentru că totul pare greșit la tine, pentru că nu poți continua să te destrami la nesfârșit dar nici nu te poți repara.

Închizi ochii și-ți repeți de sute, de mii, de milioane de ori că poți. Cauți informații, te pregătești, încerci soluții și-ți spui iarăși că e posibil. Ascunzi pentru a minimaliza, disimulezi pentru că uneori a părea pozitiv aduce pozitivul. Și în sfârșit vrei și te hotărăști să încerci. Și mintea și corpul tău spun din toți neuronii și din toate fibrele NU. Ai resusit să învingi de câteva ori nu -ul, o data chiar într-o stare de transă încât ai uitat complet acțiunea. Răspunsul la acțiune te-a surpins atât de tare, încât ai început să crezi că-ți pierzi și retul minților, memoria.

Și nu mai știi. Nu ți-ai imaginat și acceptat niciodată viața așa. Dar uită-te la ea, uită-te la tine! Chiar așa este! Chiar așa ești!

Anunțuri