Etichete


Revin dupā o pauzā facutā nu pentru cā mi-a fost bine ci pentru cā mā întorc de fiecare datā când mi-e imposibil de greu. Când corpul si mintea îmi spun prin toate canalele stop iar eu merg mai departe pentru cā trebuie. Pentru cā optiunea de a mā opri nu existā de fapt iar cu cea de a continua nu mai pot trāi.

Pentru ca nu pot sa cumpar un zambet cu 3 incercari si 5 euro asa cum am incercat eu. Am primit niste ochi speriati si o fata schimonosita in incercarea de a imita ceea ce nu simt. Si am mai primit si mi am facut reprosuri, am avut cearta si lacrimi, teama si dorinta de somn nesfarsit, teama iarasi si iarasi si iarasi…

Sunt o ratare. Si eu si scrisul meu.

Si macar de as putea sa traiesc cu mine asa. De durut nu ma mai doare de mult gandul, singura care ma sfasie este in continuare frica. Semn ca inca sunt vie. Dar voce sa strig nu mai am, nici lacrimi de plans, nici oameni de ascultat. Nu stiu ce mi e viata. Nu stiu ce mai caut, e clar ca strop de liniste nu va aparea niciodata. Poate ar trebui sa pun punct la tot si sa aleg izolarea, totala. Dar sunt prea fricoasa si pentru asta.

Anunțuri