Etichete

,


Reacțiile corpului îmi aduc aminte de gânduri şi stări uitate ale sufletului. Tremurul de frig. Am îngropat adânc în uitare tremurul din nopți de iarnă singure. Şi nu s-au întâmplat decât cu câțiva ani în urmă.

Pentru că vroiam să-mi îngheț sufletul am ajuns pentru câteva luni să tremur cu toată ființa în fiecare seară. O pătură mai groasă m-am îndurat să-mi cumpăr abia târziu spre primăvară.

Frig şi singurătate. Urātă combinație. Parțial dorită atunci. Amintirea ei mi-a lāsat însă un gol. Golul acela amar de care nu mă pot dezbăra până nu îl aştern în vorbe.

 

Anunțuri