Etichete

, , ,


AAEAAQAAAAAAAAZBAAAAJDllOWI1ODQxLTc1ZGMtNDNhZi05ODkxLTBmZWVhNjI0OTAyNwWhat’s in my mind? Uneori nimic, gol, deşert înghețat. La mine frica şterge tot: capacitatea de a gândi, alte emoții, memorie, amintiri.
Sunt de fapt 2 persoane total diferite în acelaşi trup, una în absența fricii şi alta în prezența ei, când de fapt frica preia controlul.
Nici nu ştiu dacă rămâne doar instinctul de conservare în virtutea căruia acționez. Ştiu că mintea nu mi-e limpede şi trupul nu mă ascultă. Plus senzația de irealitate de atunci şi de fiecare dată când retrăiesc în amintire momentul.
Şi anxietatea nu te împiedică să te ajuți doar pe tine, te ține departe şi de toți cei pe care ai vrea şi ai putea să-i ajuți, legat în frânghii din care doar ai impresia că te zbați pentru a te dezlega. De fapt zbuciumul este doar interior, nu faci nimic, nu se vede nimic. Pari indiferent, plictisit, neinteresa(n)t. Iar ca să încerci să explici ca nu este aşa, stii bine ca iți lipsesc cuvintele.

Şi pierzi..nu doar o dată, nu doar oportunități sau senzații ci şi oameni şi ani. Te pierzi pe tine cel care erai înainte şi habar nu ai în cine te-ai transformat pentru că procesul e oricum irațional. Deschizi larg ochii câteodată şi ai impresia că doar ai clipit, dar de fapt s-au scurs zile şi săptămâni unele după altele, fără să poți face diferența între ele, fără să fi simțit în vreuna din ele că trăiesti. Eşti doar un corp din cand în când umblator care stă cu o sabie deasupra capului, cu inima strânsă şi cu tremur şi plâns în voce. Te târăşti fără a merge, respiri dar nu ai aer, mănânci dar nu te saturi, te gândeşti dar nu ajungi în nici un punct, vezi dar nu simți şi nu te bucuri. Eşti fixat doar asupra sabiei sau săbiilor şi asta e existenta ta. Existi. Nu trăieşti.

Şi pierzi din nou…

Anunțuri